— Spuneți doar că acceptați să primiți ajutor, a zâmbit Mihai. Așa cum și eu l-am primit atunci când nu mai aveam nimic.
După ce a plecat, Ana a rămas mult timp privind documentele de pe masă. A pus mâna pe burtă și a zâmbit pentru prima dată după multe săptămâni, fără teamă.
În acea noapte, a adormit liniștită, cu sentimentul că bunătatea, chiar și atunci când pare pierdută în viscol, găsește întotdeauna drumul înapoi.
