În momentul în care Andreea a pășit afară din aeroport, a simțit cum aerul rece îi taie respirația, iar trecutul, oricât de bine l-ar fi îngropat, începe să o urmărească din nou. Deși nu mai era tânăra speriată de acum șapte ani, ci o femeie puternică, care a învățat să lupte și să-și clădească un viitor, acum era timpul să-și înfrunte demonii. Această poveste este despre curaj, despre dorința de a găsi dreptate și despre puterea de a merge înainte, indiferent de obstacole.

Întâlnirea cu trecutul

Andreea a tras aer în piept și le-a făcut semn băieților să o urmeze. Taximetriștii strigau, oamenii se îmbrânceau, iar ploaia de toamnă le uda hainele, dar Andreea pășea înainte, cu o liniște ciudată. De data aceasta, nu mai fugea. De data aceasta, ea era cea care venea.

Au ajuns la o garsonieră mică închiriată pe câteva zile. Băieții au început imediat să exploreze încăperea, iar Andreea s-a așezat pe marginea patului și a scos din geantă o mapă groasă. Înăuntru erau acte, dovezi, fotografii, tot ce strânsese în ultimul an. Știa exact ce urma. Avea să se întâlnească cu bărbatul care i-a distrus viața — dar în termenii ei.

Amintiri dureroase

Pentru o clipă, și-a închis ochii. Chipul lui Radu, chipul lui Cătălin… A ei însăși. Toți anii în care a strâns cu dinții fiecare leu, în care n-a dormit nopți întregi, în care a mers la cursuri cu ochii roșii de oboseală. Niciun om nu merită să treacă prin ce-a trecut ea, dar aici era. Întoarsă acasă. Și nu pentru răzbunare, ci pentru dreptate.

A doua zi dimineață, cu băieții de mână, a pornit spre centrul orașului. Străzile îi erau familiare, dar parcă nu mai aveau aceeași putere să o rănească. Când s-au apropiat de vila în care locuise, inima i-a început totuși să bată mai repede. Casa era și mai mare decât o ținea minte, semn că afacerile lui merseseră bine. Prea bine.

Nu ratați restul! Faceți clic pe Următorul pentru a continua.