Seara, după o zi lungă la serviciu, m-am întors acasă obosit, sperând să dorm și să mă odihnesc puțin.
Lângă patul meu, am observat brusc asta.
Sincer, eram foarte speriat.
După ce frica a trecut, am început să o examinez cu atenție, încercând să înțeleg ce era, dar tot nu reușesc să-mi dau seama.
Știe cineva ce este asta?
Răspuns
Dacă acele sfere albe de lângă patul tău ar fi de fapt ouă de șopârlă, apariția lor lângă capul patului tău nu ar fi aleatorie. Șopârlele aleg adesea locații specifice care oferă siguranță, căldură și protecție ouălor lor. Înțelegerea motivului pentru care ar putea apărea acolo poate ajuta la explicarea atât a comportamentului șopârlei, cât și a condițiilor de mediu din interiorul casei tale.
În primul rând, este important să înțelegem că multe șopârle care locuiesc în case, în special geckos, trăiesc de obicei în interior. Sunt atrase de case, deoarece acestea oferă adăpost de prădători, temperaturi stabile și o sursă sigură de hrană sub formă de insecte. Odată ce o șopârlă femelă este gata să depună ouă, începe să caute o locație care oferă cele mai bune șanse de supraviețuire pentru urmașii ei.
Un motiv pentru care o șopârlă ar putea alege zona din spatele sau de lângă un pat este căldura. Ouăle de reptile depind de căldura mediului înconjurător pentru dezvoltare. Spre deosebire de mamifere, reptilele nu își incubează ouăle cu căldura corpului. În schimb, se bazează pe temperaturile din jur. Zonele din apropierea pereților, mobilierului și saltelelor rămân adesea puțin mai calde decât spațiile deschise ale podelei. Un pat poate capta căldura de la oamenii care dorm pe el, creând o temperatură mai stabilă în apropiere. Pentru o șopârlă femelă, acesta poate părea un loc potrivit pentru dezvoltarea ouălor.
Un alt factor important este protecția împotriva perturbărilor. Șopârlele caută instinctiv locuri ascunse unde prădătorii sunt puțin probabil să le găsească ouăle. Spațiul îngust dintre cadrul unui pat și un perete poate oferi exact acest tip de adăpost. Este întunecat, închis și adesea dificil de atins de animalele mai mari. Deoarece mulți oameni rareori inspectează aceste spații ascunse, o șopârlă le poate considera locații de cuibărit relativ sigure.
Întunericul joacă, de asemenea, un rol. Șopârlele evită, în general, să depună ouă în zone luminoase și expuse. Lumina directă a soarelui poate supraîncălzi ouăle, în timp ce spațiile deschise cresc riscul de prădare. Zona umbrită din spatele unui pat rămâne întunecată pentru cea mai mare parte a zilei. Această întuneric poate face ca locația să pară ideală din perspectiva șopârlei.
Umiditatea poate fi un alt factor care contribuie. Ouăle de reptile necesită o anumită cantitate de umiditate pentru a se dezvolta corect. Mediile excesiv de uscate pot face ca ouăle să piardă apă și să nu eclozeze. Zona din spatele mobilierului captează uneori o cantitate mică de umiditate și are un flux de aer mai mic decât părțile deschise ale unei camere. Acest mediu puțin mai umed poate ajuta la protejarea ouălor de uscare.
O șopârlă femelă se poate întoarce, de asemenea, într-un loc dacă acesta a fost folosit cu succes înainte. Unele specii prezintă ceea ce oamenii de știință numesc comportament de cuibărit comunal. Aceasta înseamnă că mai multe femele pot depune ouă în același loc protejat în timp. Dacă o zonă ascunsă în spatele unui pat a servit anterior ca loc de cuibărit cu succes, viitoarele șopârle pot continua să o folosească.
Disponibilitatea hranei poate contribui, de asemenea, indirect. Șopârlele stau adesea în apropierea locurilor unde insectele sunt comune. Dormitoarele pot atrage insecte atrase de lumini, haine, praf sau particule mici de alimente. Dacă o șopârlă femelă își petrece deja o mare parte din timp lângă dormitor, deoarece prada este disponibilă, ea poate alege în cele din urmă un loc de cuibărit în apropiere.
Construcția mobilierului modern poate crea, de asemenea, spații ideale de ascundere. Cadrele de pat din lemn conțin adesea crăpături înguste, colțuri protejate și goluri adăpostite. Aceste structuri pot semăna cu crăpăturile naturale și fisurile de rocă pe care multe șopârle le folosesc în sălbăticie. Pentru o șopârlă, spațiul din jurul unui pat poate fi foarte asemănător cu un mediu natural sigur pentru cuibărit.
Cu toate acestea, există un detaliu important referitor la imaginea pe care ați arătat-o mai devreme. Ouăle tipice de gecko de casă nu apar de obicei în grupuri mari care conțin zeci de sfere perfect identice. Majoritatea gecko-urilor depun doar unul sau două ouă odată. Ouăle sunt în general mai mari decât se așteaptă mulți oameni și au adesea o coajă tare, calcaroasă. De obicei, sunt atașate de o suprafață, mai degrabă decât împrăștiate vag ca niște bile.
Dacă acele obiecte ar fi cu adevărat ouă de șopârlă, găsirea unei cantități atât de mari ar fi neobișnuită și ar putea sugera că mai multe femele folosesc același loc de cuibărit pe o perioadă extinsă. Chiar și atunci, aspectul extrem de uniform al obiectelor din imagine le face să pară mai mult materiale fabricate decât ouă naturale.
Dacă ouăle reale de șopârlă sunt prezente într-un dormitor, există mai multe semne care le pot însoți. Este posibil să vedeți ocazional gecko pe pereți sau tavane în timpul serii. Excremente mici pot fi vizibile lângă ferestre, corpuri de iluminat sau colțuri. Uneori, noaptea se pot auzi sunete slabe de ciripit, în special la anumite specii de gecko. Activitatea crescută a insectelor poate atrage, de asemenea, mai multe șopârle în casă.
Oamenii își fac adesea griji când
Nu ratați restul! Faceți clic pe Următorul pentru a continua.
