Eu însă am rămas calmă. Țineam telefonul la ureche și simțeam cum roata norocului se întoarce încet, dar sigur.

— „Da”, am răspuns zâmbind. „Sunt în hol. Aș avea nevoie de o mică clarificare legată de cazarea noastră.”

În timp ce vorbeam, am simțit cum în obraji mi se ridică o căldură ciudată — nu de rușine, ci de eliberare. Ani de zile am fost tratată ca o povară, ca o intrusă în familia lor „perfectă”. Îndurasem glume, ironii, priviri tăioase. Dar acum, pentru prima dată, aveam un as în mânecă.

Ramona s-a apropiat brusc, încercând să-mi smulgă telefonul privirea.
— „Olivia, nu e nevoie de… exagerări”, șuieră ea printre dinți.

Am ținut telefonul strâns.
— „Ba e foarte nevoie.”

Monica și Robert se făcuseră mici, ca doi copii prinși că au spart ceva. Toma încă se uita mirat, neînțelegând nimic. Așa era el: bun la suflet, dar orbit de mama lui.

— „Doamnă Mândru”, a spus vocea de la telefon, „managerul de la etajul executive suites vine imediat spre dumneavoastră. Avem instrucțiuni clare să vă asigurăm cele mai bune condiții. Stați liniștită.”

Am închis apelul, iar liniștea din jur era aproape comică. Ramona clipea des, ca și cum încerca să proceseze noile informații.

— „Olivia… ce… ce proiect?”, m-a întrebat Toma în șoaptă.

M-am întors spre el calm.
— „Cel despre care n-am mai apucat să-ți povestesc, pentru că mama ta m-a întrerupt de fiecare dată când încercam.”

Am inspirat adânc. Era momentul.

— „Acum un an am intrat într-un program pentru antreprenori. Am dezvoltat un proiect care le-a atras atenția celor de aici, de la Coral B. Ei au ales să mă susțină. De fapt… sunt unul dintre partenerii lor principali pe zona de evenimente corporate. Și da… sunt cazată în zona VIP.”

Ochii Ramonei s-au mărit ca două cepe.
— „Tu? Partener? Aici?”

— „Da, Ramona. Eu.”

În acel moment a apărut managerul. Un bărbat elegant, cu un zâmbet impecabil.
— „Doamnă Mândru, bine ați revenit! Îmi pare rău pentru confuzia creată. Suitele VIP sunt pregătite. Am dori să vă conducem personal.”

Ramona s-a întors spre el.
— „VIP? Pentru ea? Adică… Olivia?”

Managerul a privit-o politicos, dar cu o fermitate care a tăiat tot aerul din jur.
— „Doamna Mândru este unul dintre colaboratorii noștri importanți. Orice membru al familiei sale este binevenit, dar rezervările se fac separat. Ea are acces deplin oriunde dorește.”

Nu ratați restul! Faceți clic pe Următorul pentru a continua.